Tagged with " iubire"
8 May
2012
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Despre decenta


Nu pot sa uit. Nu pot, nu reusesc sa-mi continui viata asa cum era pana la momentul zero. Nu pot sa redevin stupid, fara griji, zambitor, haios si interesant (pentru altii). Sunt o palida umbra a ceea ce am fost, suflet pierdut, ratacit, fara nici o posibilitate imediata de recuperare. Adorm si ma trezesc in genunchi, fara perspectiva, fara planuri, fara viitor.

Am avut decenta si bunatate langa mine si nu le-am recunoscut. Ignorarea si nerecunoasterea dragostei, iata pacatul fundamental. Neputinta de a iubi. Imposibilitatea de a uita. Traiesc acum cosmarul pe care eu, cu mare grija, l-am construit pentru mine. Nu exista nici o planeta, stea, destin sau instanta superioara care sa fie vinovata pentru ceea ce se intampla…sunt arhitectul propriu si personal al vietii mele, lucru universal valabil pentru intreaga omenire. Intotdeauna culegem ceea ce semanam, iar Universul, dragul de el, nu poate decat sa ne priveasca cu compatimire, ingaduitor, sperand ca intr-o buna zi ne vom invata lectia si vom fi ceea ce am fost predestinati sa fim: Iubire.

Pentru ca nu exista mantuire fara suferinta si zbucium. Asa cum invatam din prima secunda in care venim pe lume, asa trebuie sa invatam, de-a lungul tuturor vietilor noastre, sa fim oameni. Sa fim oameni…cat de greu, cat de imposibil si incredibil de greu se invata asta !!! Toate scolile, toti invatatii de pe pamant, toata inteligenta adunata de mii de ani, nu te ajuta sa simti dragostea…esti tu cu tine. Si cu capacitatea sau incapacitatea de a iubi, in absolut orice conditii. Pentru ca tot ceea ce conteaza e inima. Inima, singura care poate face diferenta, singura care a facut-o vreodata.

14 Sep
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Iubire

I look above and I know I will always be blessed with love

21 Dec
2010
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Scoala de suflete

Please bear with me for a moment…gandirea imi joaca feste, si, pentru prima oara, am sentimentul ca ma pierd intr-un noian de ganduri fara sens. Incerc sa explic ceva ce nu poate fi explicat, sa gasesc o logica (fie ea cat de firava) in ceva ce mintea noastra nu poate intelege…pentru ca nu a fost obisnuita sa gandeasca dincolo de anumite limite uman acceptate.

Ati avut vreodata sentimentul ca voi nu sunteti voi? Altfel spus, ati avut vreodata senzatia ca trupul vostru nu este decat un purtator, o gazda de moment, si ca ceea ce va identifica, unic si irevocabil, este constiinta voastra? V-ati surprins intrebandu-va de ce ganditi asa cum ganditi, de ce simtiti asa cum simtiti si de ce nu puteti gandi/simti la fel (intr-un mod identic) cu persoana aflata langa dumneavoastra? Ati intuit (sau ati simtit, mai degraba) ca sufletul vostru este unic si nealterabil, ca nu exista pe lume doua constiinte la fel, ca aceasta v-a fost data voua, de ceva sau de cineva, la nastere, si ca nimeni, niciodata, nu poate gandi sau simti exact ca voi? Ati privit inauntrul vostru si v-ati dat seama ca tot ce va inconjoara nu sunt altceva decat stimuli meniti sa va distraga atentia de la voi insiva, de la ce sunteti si ce urmariti cu adevarat? Intr-un final, sa va indeparteze de scopul originar al vietii, cunoasterea absoluta?

read more

3 Dec
2010
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Plange Dumnezeu peste noi

N-am crezut niciodata intr-un Dumnezeu razbunator. N-am crezut si nu cred intr-un Dumnezeu neiertator, capabil sa provoace durere, suferinta. Nu pot intelege sensul sintagmei “te pedepseste Dumnezeu”, pentru ca Dumnezeu nu pedepseste. Niciodata, indiferent de ce faci/gandesti. Imaginea pe care o am in ceea ce-L priveste pe Creator este aceea a unei inimi uriase, mare cat Universul. Capabil nu numai sa ierte, sa ne inteleaga pe fiecare in parte, dar sa ne si aduca pe calea cea dreapta. Sa ne faca sa vedem adevarul. Sa ne sprijine neconditionat, trimitandu-ne o raza de soare in momentele cele mai negre ale existentei noastre. Dumnezeu este bunatate, nemarginita intelegere si compasiune.

read more