Tagged with " fericire"
8 Sep
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Despre sens

Daca vrei sa afli sensul, cauta fericirea. Daca vrei sa afli fericirea, cauta iubirea. Daca vrei sa afli iubirea, cauta adevarul. Daca vrei sa afli adevarul, nu cauta prea departe – e deja in tine.

19 Mar
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Fericire

Am ajuns pe culmile disperarii…Sufar,si sufar cumplit. Plang continuu, plang din toata fiinta mea, parca tot ce ma inconjoara e format din lacrimi si durere. Trupul meu, carnea si sangele meu, toate sunt lacrimi. Iar inima le ia, le amplifica si le pompeaza necontenit, inapoi, in corp…intr-un perpetuum mobile al suferintei, al aducerii aminte, al frumusetii pierdute.

Zilele trec intr-o succesiune egala. Zile goale, lipsite de continut, de substanta…zile fara schimbari, sablon perfect al sufletului meu. Un automatism salvator, daca stau sa ma gandesc ca cea mai mica perturbare in aceasta rutina ar duce, probabil, la pierderea lucrurilor lumesti pe care (inca) le mai am…cum ar fi prietenii sau serviciul. Drumul inspre si de la serviciu e o permanenta lupta cu mine insumi, in incercarea de a reinventa vidul de gandire: si, pret de cateva secunde, aproape ca reusesc sa pun stavila gandurilor…apoi insa bunatatea si frumusetea ei imi inunda inima si tot castelul de nisip, construit cu atat grija, se prabuseste. Ochelarii de soare vin in ajutor si plang, fara ca nimeni s-o stie, intors cu fata spre geamul tramvaiului…plang incet, mult, din toata inima. Plang cu toata dragostea pe care o am pentru ea, cu toata dragostea pe care n-am stiut sa i-o arat vreodata.

read more

3 Dec
2010

De la inceputuri

In concluzie, care este menirea noastra aici? Ce vrem si ce cautam, de fapt? As zice ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, toti incercam sa gasim fericirea. Nu mult, un strop acolo, o farama,  suficient sa dea sens vietii, sa ne faca sa credem ca nu am trait degeaba. Dilema insa abia acum incepe: nu-i greu deloc sa deduci ca fericire este ceea ce cauti – problema e sa definesti conceptul si, mai important, sa vezi prin ce mijloace ai putea gasi fericirea.

Fericire…poate e totusi prea mult spus. Intotdeauna cand aud acest cuvant, “fericire”, ma gandesc la ceva total. La ceva nemaivazut si nemaiauzit, la un sentiment suprem ,peste puterile umane de a-l intelege si indura. O emotie plina de lacrimi, de bucurie, de prea plin, o emotie care iti umple inima si te lasa fara suflare. Asta imi sugereaza mie “fericirea” – dupa cum vedeti, este putin extrem, dar asa o inteleg eu. Fara compromisuri si fara jumatati de masura. Din aceasta cauza ma enerveaza pana aproape de limita suportabilitatii acele automatisme lingvistice nord-americane, care incheie aproape orice fraza intre membrii unei familii cu “I love you”. Cuvantul “iubire” nu e facut sa fie utilizat in constructii semantice zilnice. Nu poate fi folosit in acelasi context cu preparatele culinare, mersul la scoala sau pe bicicleta. Folosindu-l astfel, nu iti manifesti in nici un fel dragostea, pentru ca nu e rostit cu inima – e doar o stereotipie de limbaj pe care eu unul o gasesc prosteasca si superficiala. Sensul lui “te iubesc” s-a diluat in asemenea masura incat tine loc de “buna dimineata” sau “ce mai faci”, pierzandu-se esenta a ceea ce ar trebui de fapt sa insemne aceste doua cuvinte.

read more