Tagged with " dragoste"
8 Sep
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Despre sens

Daca vrei sa afli sensul, cauta fericirea. Daca vrei sa afli fericirea, cauta iubirea. Daca vrei sa afli iubirea, cauta adevarul. Daca vrei sa afli adevarul, nu cauta prea departe – e deja in tine.

7 Mar
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Declaratie de dragoste

Imi iubesc foarte mult sotia. O iubesc cum iubesc viata sau diminetile cu soare, cum iubesc copilul nostru nenascut. O iubesc din tot sufletul meu egoist, care n-a simtit nimic pentru nimeni, niciodata, in afara de el. Sotia mea e primul om care mi-a vorbit, fara cuvinte, despre bunatate, decenta, compasiune…despre cum sa te ingrijesti de altii, fara a astepta nimic in schimb.

Cred ca am inceput sa realizez cat tin la ea dupa un episod intamplat intr-o statie de autobuz…langa serviciul la care lucram, pe atunci, amandoi. Era inceputul relatiei noastre si urma sa ne intalnim in acea statie. Eu ajunsesem inainte si urmaream fiecare masina, doar doar va veni mai repede. Intr-un sfarsit, am vazut-o…dar nu era singura. In spatele ei era un tanar, imbracat modest, care parea ca se tine dupa ea. In momentul acela, prostanacul din mine a reactionat imediat: l-am intrebat, pe un ton agresiv, ce vrea de la ea… e cu mine si ar face bine sa-si vada de treaba. S-a tras inapoi, speriat, cerandu-si din priviri iertare, desi nu facuse nimic. Atunci ea a venit repede la mine, mi-a pus mana pe brat si mi-a spus:”Nu fi suparat te rog, lasa-l…l-am gasit in autobuz, mi-a spus ca ii este foame, merg sa-i cumpar ceva de mancare”. In acel moment, m-am prabusit in mine…n-am reusit decat sa bolborosesc cateva cuvinte si m-am retras. Am vazut-o cum a intrat cu el in alimentara, i-a cumparat ceva de mancare si pe urma s-au despartit. El, cu pachetelul de mancare in mana, ea venind spre mine.

read more

3 Dec
2010

M is for Michael

Joi, 25 iunie 2009. Am aflat, inca de dimineata, ca Michael Jackson nu mai este printre noi. Vestea am primit-o, initial, cu surpriza. Surpriza si nimic mai mult, ca pe orice alta stire, ca pe un alt cataclism natural intamplat intr-un colt indepartat al Pamantului, fara legatura cu persoana mea sau cei apropiati mie. Profunda dezumanizare si indobitocirea cu care sistemul capitalist ne blagosloveste zi de zi s-a rasfrant si asupra mea, fara sa-mi dau seama, imunizandu-ma impotriva oricarui tip de sentimente – insa in zilele ce au urmat mortii lui Michael, glasul constiintei s-a dovedit a fi mai puternic, ca o trezire dintr-un somn mult prea lung.

Am inceput sa revad concertele lui, videoclipurile, cantecele si albumele scoase de-a lungul timpului, cele cateva interviuri si aparitii sporadice, si, dintr-o data, mi-am adus aminte cat l-am iubit pe Michael. Cum muzica lui m-a schimbat si mi-a influentat copilaria si adolescenta, intr-un timp in care nimic nu se putea compara cu “Dirty Diana”, “Smooth Criminal” sau “Billie Jean”. Am inteles, abia acum, imensa iubire si dragoste de care s-a bucurat din partea milioanelor de oameni. Si, spre surprinderea mea, mi-am dat seama ca, incet, incet, pierdem si ultimele redute ale umanitatii. Ultimele bastioane de bunatate si decenta care mai exista in lumea asta ignoranta, josnica si rea. O lume in care fiecare vorbeste despre Apocalipsa ce va veni sub forma de meteoriti, inundatii sau cutremure, fara sa ne dam seama insa ca noi, prin egoismul si lipsa noastra de discernamant, generam aceasta Apocalipsa. Ca suntem, ca specie, sortiti pieirii, din cauza prejudecatilor si a inimilor noastre de piatra. Ca, peste cateva sute sau mii de ani, nu vom mai fi decat un bulgare inghetat, fara viata, suspendat undeva la marginea universului: un monument trist inchinat prostiei umane, singura specie care a ales cu buna stiinta moartea in dauna vietii.

Am asistat la tot circul mediatic facut zilele astea in jurul lui Michael si m-a cuprins o scarba si o furie teribila pentru toti acesti fatarnici care acum il plang cu lacrimi mincinoase. Michael nu a murit, a fost omorat. Si va acuz pe voi, nenorocitilor, cei care l-ati urmarit si persecutat toata viata, acuz lacomia voastra si lipsa de scrupule, acuz actiunile voastre puse exclusiv in slujba banului si a publicitatii gratuite. Stiu ca-i greu, nerozilor, sa intelegeti ca iubirea si sexul sunt doua concepte complet diferite: ca poti iubi un copil asa cum iti iubesti parintii, cum iubesti un catel, o raza de soare sau un fir de iarba, asa cum iubesti viata. Stiu ca-i greu de inteles, pentru ca inimile voastre nu au vorbit niciodata ca a lui Michael, nu au tresarit si nu au batut niciodata pentru alta fiinta umana, in afara de voi. Ati judecat totul prin prisma mintilor voastre mici si perverse, fara sa puteti intelege maretia unui suflet. Ati luat de bune legile voastre stupide, facute si validate de oameni stupizi, ca si voi, puse in slujba unei societati tampe, incapabila sa gandeasca mai departe de perversiuni sexuale si conspiratii. Michael pur si simplu nu a vrut sa aiba de a face cu voi, oamenii “mari” si “responsabili” – copiii sunt niste ingeri, iar el a vrut sa fie printre ingeri, departe de rautate si meschinarie. Cati dintre voi au dat, oare, vreun banut unui copil amarat sau i-au sters o lacrima de pe obraz? Cum puteti sa ganditi macar, nesabuitilor, ca ar fi putut sa le faca vreodata rau, cand le-a facut atata bine?
…e greu, si e degeaba… Si sunt convins ca nu pricepeti nimic. Inimile voastre goale nu pot cuprinde, nu pot intelege asa ceva. Pentru ca lucrurile astea se simt, nu se gandesc. As vrea insa, daca se poate, sa va treziti intr-o buna dimineata cu constiinta. Sa va dati seama de toata grozavia si oroarea faptelor voastre, sa puteti simti, doar pentru o secunda, durerea lui Michael. Va promit ca, dupa asta, viata voastra se va schimba total. In sensul ca veti deveni oameni.

Oricum, puteti sa stati linistiti. Nu sunteti numai voi de vina. In afara de nebunia voastra, pe Michael l-am omorat si noi, cei care l-am iubit cu adevarat. L-am omorat cu dragostea noastra, care a taiat adanc, mai adanc decat cea mai ascutita lama. Dragostea noastra l-a sufocat, l-a izolat, l-a facut sa devina omul tacut si introvertit din ultimii ani. L-am obligat sa se ascunda, sa ne refuze chiar, sa ne priveze de muzica si talentul lui. Tu trebuia sa stii, Michael, ca totul are un pret pe lumea asta…mai ales iubirea. Iar eu unul sunt convins ca nu medicamentele au oprit, la 50 ani, inima ta de copil – ci prea marea dragoste cu care te-am inconjurat toata viata. O dragoste mult peste puterea noastra de intelegere, coplesitoare chiar si pentru un urias ca tine.

Plang, lacrimi de furie si neputinta…Dumnezeu sa te aibe in paza lui, MJ…si Dumnezeu sa ne ierte pe noi, ceilalti, pentru ce ti-am facut tie.



“In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I’ll Never Let You Part
For You’re Always In My Heart…”

Will you be there, Michael Jackson


3 Dec
2010

Declaratie de dragoste

Textul de mai jos reprezinta profilul unui bun prieten, care m-a rugat sa-l ajut sa-si puna “sentimentele”  pe tava pe unul din multele site-uri de dating. Desi nu sunt 100% de acord cu ideile sale, “gaselnita” s-a dovedit a fi extrem de atragatoare.

Barbatii, in 99% din cazuri, viseaza la sex fara obligatii. “No hidden catch, no strings attached”, right? Aici  intra si acei prea putini curajosi care-si completeaza la scopul profilului “Prietenie”, dar care spera ca de la  prima intalnire sa mearga intr-un motel ieftin si “sa rezolve treaba”. Fratilor, fetele/femeile au invatat de mult  ca noi nu vrem niciodata “doar” prietenie ! Suntem masculi, ce naiba, tropaie hormonii’n noi, nu le mai  pacalim asa usor cu povesti de adormit copiii. “Fortune favors the brave”, asa ca sfatul meu e: fiti cinstiti, luati  taurul de coarne si (poate) veti avea mai multe sanse.

read more

3 Dec
2010

De la inceputuri

In concluzie, care este menirea noastra aici? Ce vrem si ce cautam, de fapt? As zice ca, intr-o mai mare sau mai mica masura, toti incercam sa gasim fericirea. Nu mult, un strop acolo, o farama,  suficient sa dea sens vietii, sa ne faca sa credem ca nu am trait degeaba. Dilema insa abia acum incepe: nu-i greu deloc sa deduci ca fericire este ceea ce cauti – problema e sa definesti conceptul si, mai important, sa vezi prin ce mijloace ai putea gasi fericirea.

Fericire…poate e totusi prea mult spus. Intotdeauna cand aud acest cuvant, “fericire”, ma gandesc la ceva total. La ceva nemaivazut si nemaiauzit, la un sentiment suprem ,peste puterile umane de a-l intelege si indura. O emotie plina de lacrimi, de bucurie, de prea plin, o emotie care iti umple inima si te lasa fara suflare. Asta imi sugereaza mie “fericirea” – dupa cum vedeti, este putin extrem, dar asa o inteleg eu. Fara compromisuri si fara jumatati de masura. Din aceasta cauza ma enerveaza pana aproape de limita suportabilitatii acele automatisme lingvistice nord-americane, care incheie aproape orice fraza intre membrii unei familii cu “I love you”. Cuvantul “iubire” nu e facut sa fie utilizat in constructii semantice zilnice. Nu poate fi folosit in acelasi context cu preparatele culinare, mersul la scoala sau pe bicicleta. Folosindu-l astfel, nu iti manifesti in nici un fel dragostea, pentru ca nu e rostit cu inima – e doar o stereotipie de limbaj pe care eu unul o gasesc prosteasca si superficiala. Sensul lui “te iubesc” s-a diluat in asemenea masura incat tine loc de “buna dimineata” sau “ce mai faci”, pierzandu-se esenta a ceea ce ar trebui de fapt sa insemne aceste doua cuvinte.

read more