Tagged with " decenta"
8 May
2012
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Despre decenta


Nu pot sa uit. Nu pot, nu reusesc sa-mi continui viata asa cum era pana la momentul zero. Nu pot sa redevin stupid, fara griji, zambitor, haios si interesant (pentru altii). Sunt o palida umbra a ceea ce am fost, suflet pierdut, ratacit, fara nici o posibilitate imediata de recuperare. Adorm si ma trezesc in genunchi, fara perspectiva, fara planuri, fara viitor.

Am avut decenta si bunatate langa mine si nu le-am recunoscut. Ignorarea si nerecunoasterea dragostei, iata pacatul fundamental. Neputinta de a iubi. Imposibilitatea de a uita. Traiesc acum cosmarul pe care eu, cu mare grija, l-am construit pentru mine. Nu exista nici o planeta, stea, destin sau instanta superioara care sa fie vinovata pentru ceea ce se intampla…sunt arhitectul propriu si personal al vietii mele, lucru universal valabil pentru intreaga omenire. Intotdeauna culegem ceea ce semanam, iar Universul, dragul de el, nu poate decat sa ne priveasca cu compatimire, ingaduitor, sperand ca intr-o buna zi ne vom invata lectia si vom fi ceea ce am fost predestinati sa fim: Iubire.

Pentru ca nu exista mantuire fara suferinta si zbucium. Asa cum invatam din prima secunda in care venim pe lume, asa trebuie sa invatam, de-a lungul tuturor vietilor noastre, sa fim oameni. Sa fim oameni…cat de greu, cat de imposibil si incredibil de greu se invata asta !!! Toate scolile, toti invatatii de pe pamant, toata inteligenta adunata de mii de ani, nu te ajuta sa simti dragostea…esti tu cu tine. Si cu capacitatea sau incapacitatea de a iubi, in absolut orice conditii. Pentru ca tot ceea ce conteaza e inima. Inima, singura care poate face diferenta, singura care a facut-o vreodata.