Archive from March, 2011
19 Mar
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Fericire

Am ajuns pe culmile disperarii…Sufar,si sufar cumplit. Plang continuu, plang din toata fiinta mea, parca tot ce ma inconjoara e format din lacrimi si durere. Trupul meu, carnea si sangele meu, toate sunt lacrimi. Iar inima le ia, le amplifica si le pompeaza necontenit, inapoi, in corp…intr-un perpetuum mobile al suferintei, al aducerii aminte, al frumusetii pierdute.

Zilele trec intr-o succesiune egala. Zile goale, lipsite de continut, de substanta…zile fara schimbari, sablon perfect al sufletului meu. Un automatism salvator, daca stau sa ma gandesc ca cea mai mica perturbare in aceasta rutina ar duce, probabil, la pierderea lucrurilor lumesti pe care (inca) le mai am…cum ar fi prietenii sau serviciul. Drumul inspre si de la serviciu e o permanenta lupta cu mine insumi, in incercarea de a reinventa vidul de gandire: si, pret de cateva secunde, aproape ca reusesc sa pun stavila gandurilor…apoi insa bunatatea si frumusetea ei imi inunda inima si tot castelul de nisip, construit cu atat grija, se prabuseste. Ochelarii de soare vin in ajutor si plang, fara ca nimeni s-o stie, intors cu fata spre geamul tramvaiului…plang incet, mult, din toata inima. Plang cu toata dragostea pe care o am pentru ea, cu toata dragostea pe care n-am stiut sa i-o arat vreodata.

read more

7 Mar
2011
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Declaratie de dragoste

Imi iubesc foarte mult sotia. O iubesc cum iubesc viata sau diminetile cu soare, cum iubesc copilul nostru nenascut. O iubesc din tot sufletul meu egoist, care n-a simtit nimic pentru nimeni, niciodata, in afara de el. Sotia mea e primul om care mi-a vorbit, fara cuvinte, despre bunatate, decenta, compasiune…despre cum sa te ingrijesti de altii, fara a astepta nimic in schimb.

Cred ca am inceput sa realizez cat tin la ea dupa un episod intamplat intr-o statie de autobuz…langa serviciul la care lucram, pe atunci, amandoi. Era inceputul relatiei noastre si urma sa ne intalnim in acea statie. Eu ajunsesem inainte si urmaream fiecare masina, doar doar va veni mai repede. Intr-un sfarsit, am vazut-o…dar nu era singura. In spatele ei era un tanar, imbracat modest, care parea ca se tine dupa ea. In momentul acela, prostanacul din mine a reactionat imediat: l-am intrebat, pe un ton agresiv, ce vrea de la ea… e cu mine si ar face bine sa-si vada de treaba. S-a tras inapoi, speriat, cerandu-si din priviri iertare, desi nu facuse nimic. Atunci ea a venit repede la mine, mi-a pus mana pe brat si mi-a spus:”Nu fi suparat te rog, lasa-l…l-am gasit in autobuz, mi-a spus ca ii este foame, merg sa-i cumpar ceva de mancare”. In acel moment, m-am prabusit in mine…n-am reusit decat sa bolborosesc cateva cuvinte si m-am retras. Am vazut-o cum a intrat cu el in alimentara, i-a cumparat ceva de mancare si pe urma s-au despartit. El, cu pachetelul de mancare in mana, ea venind spre mine.

read more