3 Dec
2010
Posted in: despre suflet
By    No Comments

Rasarit de soare

Nu stiu cati dintre voi ati privit marea…Nu stiu cati ati privit-o cu ochii sufletului, lasand-o sa va umple toata fiinta, sa va patrunda cu amintirea duioasa a povestilor de vara. Am stat ore intregi privind marea, am incercat  sa inteleg nemarginirea si taina ei, am vazut rasarituri si apusuri, am ascultat linistea marii si tipatul  pescarusilor dinainte de venirea zorilor. Cu ochii inchisi, am simtit gustul stropilor de sare adusi de vant, am  vazut cat zbucium si cata forta ascunde fiecare picatura din apa marii… si inima mea a fost subjugata pentru  totdeauna.

Am simtit frumusetea marii cu toata fiinta mea, am simtit-o si am trait-o pana la durere. Pana cand, cu ochii in  lacrimi, am hotarat ca e prea mult pentru o singura zi. Am inteles ca fericirea e atat de aproape de noi, trebuie  doar sa avem sufletul pregatit pentru a o accepta fara rezerve. Zorile la malul marii…nu cred ca exista alt  moment al zilei mai profund si mai incarcat de spiritualitate decat rasaritul. Rasaritul soarelui inseamna  renastere…ingenuncheat pe nisipul ud, cu ochii inchisi, te lasi patruns de toate misterele lumii. Si te intrebi cum a putut fi posibil ca, macar o data, zbuciumul sa-ti cuprinda inima. E o liniste de inceput de veac, o regasire, o imbinare intre trecut, prezent, viitor, in care sufletul tau e centrul galaxiei intr-un univers plin de dragoste. Valurile iti saruta genunchii iar din ochii tai inchisi se scurge o lacrima…apoi alta… si plangi incet, fara patima, binecuvantand incredibila frumusete a vietii. Atunci cand sufletul e prea mic pentru atata frumusete, imbraca forma lacrimilor si se amesteca cu valurile si grauntzele de nisip… Astfel, marea isi ia inapoi portia de dragoste pe care a nascut-o in tine.

Am tot auzit si citit despre mult laudatele destinatii exotice: all-inclusiv-uri cu mici, bere si carnati la discretie, hoteluri de (nspe)mii de stele, satelit, internet (si) la toaleta, servire ireprosabila, amabilitate, zambete fortate, “shopping” la maxx , superficialitate, kitchuri, discoteci, forme fara fond, fara esenta…

Pentru mine nu a existat si nu va exista vreodata decat Marea Neagra.


So, what do you think?